Tricourile de fotbal au o istorie lungă și această listă nu este completă fără a menționa unele dintre cele mai cunoscute. Cămășile purtate de câștigătorii marilor competiții au devenit iconice și sunt colecționate de mulți fani. Un astfel de exemplu este tricoul purtat de Diego Maradona la Cupa Mondială din 1986. Legenda argentiniană a marcat patru goluri la acel turneu și a câștigat Balonul de Aur pentru cel mai bun jucător. Drept urmare, cămășile lui au devenit și ele iconice.
Numărul jucătorului este de obicei imprimat pe spatele tricoului, deși câteva cluburi profesioniste au un tricou digitizat cu numele și prenumele jucătorului în față. Unele echipe au și numele de familie al jucătorului pe tricou, deși nu este obligatoriu. În mod similar, pantalonii scurți care ajung până la genunchi sunt din ce în ce mai populari printre jucătorii care sunt mai scunzi decât media. În general, un tricou de echipă este conceput pentru a fi confortabil de purtat toată ziua și pentru mai multe jocuri.
În 1892, înfrângerea echipei Angliei în fața Ungariei nu a determinat FA engleză să-și regândească tactica, dar Umbro a produs un nou kit aerodinamic cu decolteu în V, mâneci scurte și pantaloni scurți din bumbac (mai multe aici). Deși astăzi poate părea contraintuitiv, multe echipe europene au adoptat acest nou stil înainte de război. Cu toate acestea, acest nou aspect a prins rapid în cluburi. Până la sfârșitul sezonului aproape fiecare echipă din Anglia și Scoția trecuse la noul aspect.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.